Denumirea Manastirii Caldarusani

Denumirea Manastirii Caldarusani

Căldăruşani,   denumire   frumoasă,   cuvânt   românesc, sonor şi   plastic, mănăstirea l-a   primit de la o   localitate megieşe,  satul Căldăruşani.  Prima menţiune documentară a acestei localităţi datează din 4 decembrie 1593. La această dată marele voievod Mihai Viteazul dă poruncă unui slujitor al său „Dumitru din Căldăruşani, ca să fie volnic cu această carte să întoarcă grăul de la Sănpetru din Bărbuş". Tot acest „Dumitru logofătul şi cu fiii săi", primeşte o întărire „peste ocina din Căldăruşanii de Sus" la 31 mai 1597. Din aceste documente aflăm că existau două localităţi cu numele, pe care îl va lua mănăstirea, Căldăruşanii de Sus şi în mod sigur trebuie să fi fost şi Căldăruşanii de Jos.

In ceea ce priveşte provenienţa numelui de Căldăruşani, pe care îl va purta voievodala ctitorie, Casian Cernicanul ne-a transmis unele tradiţii, mai mult sau mai puţin din domeniul legendelor, pe care le redăm mai jos :

„In dreptul sfintei monastiri în partea dinspre miază- zi se află nişte ruini de sat şi să zice că după descălecarea romanilor aici în această ţară şi în urmă după trecerea a multe secole s-ar fi statornicit în acest loc, un om anume Călin, se zice că şi-ar fi luat în căsătorie o fată anume Daria şi pentru că avea dobitoace multe după obiceiul românilor, au început a să strânge mai mulţi, pe lângă dânşii şi li se zice Calindarianilor, de la care si-au luat numirea acest loc". Acelaşi autor spune că după alte tradiţii, „In vremea răsmeriţelor, fugea lumea în toate părţile ca să-şi scape viaţa şi se strângea mai mulţi şi tabăra de la pustietăţi, ca să nu-i găsească vrăjmaşii şi se zice că pe acest loc ce este spre miază-zi de această sfântă monastire, se strângea mai mulţi lucrători de aramă şi-şi făcea sălaşurile pe acest loc unde se află ruinele acestui sat", „şi se zice că a început ase numi locul sau satul Căldărarilor" . Iar unii din bătrâni povestesc într-alt fel susţinând că împrejurul acestui sat numit Căldărari locuiau nişte oameni slujbaşi domneşti ce li se zicea dorobanţi care umblau tot călări pe cai şi purtau haine roşii şi ii se ziceau Călăroşani şi pentru că le era căpitănia într-acest numit sat, li se zicea satul Călăroşanilor", „şi pot să fie de crezut pentru că de ostaşi călăreţi cu haine roşii se povesteşte şi în viaţa lui Matei Basarab,  reînnoitorul  acestei  sfinte  monastiri".

Prin toate aceste adnotări, Casian Cernicanul este primul care a întocmit o monografie a mănăstirii Căldăruşani, fixând şi tradiţiile orale, care s-au păstrat până în vremea lui „din neam în neam, până au ajuns şi la noi".    

Cu privire la denumirea mănăstirii, în ceea ce ne priveşte, susţinem, părerea marelui istoric Nicolae Iorga, căre spunea că numele de Căldăruşani, vine probabil, de la forma terenului şi anume de la prăvălirea câmpiei în această regiune, într-o formă de căldare sau căldăruşă. „Câmpia se prăvale la dreapta, într-o „căldare", o „căldăruşă" în care izvoarele puternice au întins o pânză de apă ce se reînnoieşte sorbită deasupra.de soare". Cercetătorul Iorgu Iordan de asemenea susţine că toponimicul Căldăruşani ar veni de la „caldare”, vale hartoapsa in forma de cerc, mica si scurta.

Episcop Gherasim al Ramnicului

Sursa: Istoricul Sfintei Manastiri Caldarusani, Editura Sfintei Episcopii a Ramnicului 1977

Sursa foto: fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro